Spațiul European
● Suprafaţa Europei: 10.170.000 km2;
7.05% din uscatul Terrei (este penultimul continent ca suprafaţă).
● Populaţia: peste 700 milioane loc; 12.5% din populaţia Terrei, este pe locul 3 după Asia şi America)
Poziţia geografică, limitele:
- este situată în întregime în emisfera N, între Capul Nord (710 lat. N.) şi capul Marroqui (la 360 lat. N.) şi se desfăşoară
pe 4.000 km N→ S în V = Capul Roca (90 long. V), iar în E Munţii Ural (670
long. E)→se desfăşoară pe 7.000 km V→
E.
- formează cu Asia o masă continentală; Europa apare ca o prelungire a Asiei, ca o mare peninsulă (ambele aparţin de
placa tectonică Eurasiatică).
Europa - limite:
- N: Oceanul Arctic;
- S: Marea Neagră şi Marea Mediterană;
- V: Oceanul Atlantic;
- E: Munţii Ural, fluviul Ural, Marea Caspică şi Munţii Caucaz.
Țărmurile
Ţărmurile sunt foarte crestate (au 80.000 km lungime) şi sunt variate genetic;
● principalele articulaţii:
- peninsule: Scandinavia, Iutlanda, Kola (în Nord), Iberică, Italică, Balcanică, Pelopones, Crimeea (în Sud),
Bretagne (în Vest)
- insule: Islanda, Arhipelagul Britanic (cu insulele M. Britanie, Irlanda, Hebride, Orkney, Shetland),
Arhipelagul Azore în Oc. Atlantic (aparţine Portugaliei). Arhipelagul Canare în Oc. Atlantic în lungul ţărmului Africii,
cu principala insulă Tenerife (aparţine Spaniei), Baleare (Spania), Corsica (Franţa), Sicilia şi Sardinia (Italia) Creta şi
Arhipelagurile Ciclade şi Sporade (aparţin Greciei), Cipru şi Malta.
- golfuri:Biscaya (Oc. Atlantic), Botnic, Finic (la Marea Baltică), Odessa (la M. Neagră), Genova şi Lyon (la
M. Mediterană);
Tipuri de țărmuri
- strâmtori: Calais (între Europa şi M. Britanie), Gibraltar (între M. Mediterană şi Oc. Atlantic), Bosfor şi
Dardanele (între M. Neagră, M. Marmara, M. Mediterană), Kerci (între M. Azov şi M. Neagră)
- cu fiorduri: specifice regiunilor litorale înalte care au fost modelate de gheţari. Fiordurile sunt vechi văi
glaciare invadate de apele mării şi au aspectul unor golfuri înguste cu pereţi înalţi şi abrupţi. Cunoscute sunt cele de pe
ţărmul Norvegiei în Pen. Scandinavia.
- cu riass: s-au format în zone cu munţi şi podişuri uşor înălţate. Se caracterizează prin golfuri ramificate ce
pătrund adânc, pe cursul văilor, pe uscat. Se întâlnesc în NV Spaniei.
- cu canale sau de tip dalmaţian. Se întâlnesc în regiunile deluroase sau muntoase cu structura cutată, iar cutele
sunt orientate paralel cu ţărmul. Prin înaintarea liniei de ţărm, văile şi depresiunile au devenit canale, între care au rămas
culmile ca insule. Se întâlnesc pe ţărmul estic al M. Adriatice (Dalmaţia);
- cu lagune: specifice câmpiilor litorale joase. Sunt lacuri formate prin bararea cu aluviuni a unor vechi golfuri.
Se găsesc pe ţărmul românesc al M. Negre (complexul lagunar Razim- Sinoe), al Mării Baltice, în N. Poloniei;
- cu limane: se formează prin bararea gurilor de vărsare a apelor curgătoare ce se varsă în mări (se întâlnesc pe
ţărmul Mării Negre în România şi Ucraina)
- cu delte: la gurile de vărsare ale unor fluvii, unde platforma litorală este extinsă. Formarea deltei este
determinată de mai mulţi factori: existenţa unei mari cantităţi de aluviuni aduse de fluviu, lipsa mareelor; panta redusă a
fluviului; curenţii marini determină formarea de grinduri. Exemple: deltele fluviilor Volga, Rhon, Rin, Tibru, Dunăre;
- cu estuare: la gurile de vărsare larg deschise în zone cu maree puternice; la flux curenţii mareici erodează
malurile, iar la reflux se retrage spălând aluviunile şi lărgind gura de vărsare. Exemplu: estuarele Tamisei, Senei, Elbei.
