Structura liniară este reprezentată de instrucțiuni care se execută la fel la fiecare executare a programului (sau a secvenței de program), indiferent care sunt valorile variabilelor cu care se lucrează.
Instrucțiunea expresie este cel mai frecvent folosit tip de instrucțiune dintr-un program C++. O expresie devine instrucțiune dacă este urmată de ";".
Exemple:
x = 2;
x++;
cout << x;Printr-o instrucțiune declarativă se pot declara identificatori de un anumit tip. Identificatorii pot fi variabile, dar vom vedea mai târziu că pot fi și funcții.
Exemple:
int x, y , z;
double a;Instrucțiunea compusă sau blocul este o grupare de declarații și instrucțiuni închise între acolade {}. Ele au fost introduse cu scopul de a folosi mai multe instrucțiuni acolo unde sintaxa cere o singură instrucțiune. Instrucţiunea compusă sau blocul sunt echivalente sintactic cu o singură instrucţiune.
Blocul determină și un domeniu de vizibilitate pentru identificatori. Mai precis, identificatorii declarați într-un bloc vor fi eliminați la terminarea acestuia.
După acolada închisă } nu se scrie ";"!
Exemplu:
#include < iostream >
using namespace std;
int main()
{
int x = 5;
{
int x = 7;
cout << x << endl; // se va afisa 7
}
cout << x << endl; // se va afisa 5
return 0;
}O instrucţiune return permite ieşirea dintr-o funcţie și transmiterea controlului apelantului funcției. O funcţie poate returna valori apelantului său, prin intermediul unei instrucţiuni return.
Exemplu:
return;
Sau
return expresie;În primul caz valoarea returnată nu este definită. În al doilea caz valoarea expresiei este returnată apelantului funcţiei.
În numite situații, sintaxa limbajului C++ cere prezența unei instrucțiuni într-un anumit punct al programului, dar logica acestuia nu cere acest lucru. Aici intervine instrucțiunea vidă, cu următoarea sintaxă:
;La întâlnirea instrucțiunii vide nu se va executa nicio acțiune.