Respirația

Programă Bacalaureat

INSPIRAȚIA


În timpul miscării inspiratorii are loc creșterea volumului cutiei toracice în trei dimensiuni și o creștere secundară a volumului pulmonar (expaniunea pulmonară).

EXPIRAȚIA


La sfărșitul inspirului, prin relaxarea musculaturii inspiratorii (diafragm și muschi intercostali) are loc și reculul fibrelor elastice din pereții alveolari cu expulzia aerului din plămâni.

SCHIMBUL DE GAZE


Funcţia principală a sistemului respirator este de a elimina dioxidul de carbon (CO2 ) din sângele venos sistemic ce ajunge la plămâni şi de a adăuga oxigen (O2 ) acestuia.

Schimburile gazoase în sistemul respirator se referă la difuziunea oxigenului şi dioxidului de carbon în plămân și în țesuturile periferice.

Difuziunea oxigenului şi a dioxidului de carbon între alveolă şi capilar se realizează prin membrana alveolo-capilară, sub acţiunea gradientelor de presiune parţială a gazelor în aer şi plasmă şi sunt favorizate de particularităţile membranei alveolocapilare.

INTRODUCERE


Sistemul respirator include căile respiratorii și plămânii. Aceste organe asigură schimburile de gaze respiratorii între organism și mediul înconjurător. Căile respiratorii sunt organe în formă de tuburi, prin care trece aerul în timpul respirației. O parte din căile respiratorii se află în afara plămânilor (căile respiratorii extrapulmonare), iar o parte se află în interiorul plămânilor (căile respiratorii intrapulmonare sau arborele bronșic). Căile respiratorii extrapulmonare se află la nivelul capului, gâtului și al toracelui, fiind reprezentate de fose nazale, faringe, laringe, trahee și de bronhii principale.

VENTILAȚIA PULMONARĂ


Este procesul prin care se realizează circulația alternativă a aerului între mediu ambiant si alveolele pulmonare, antrenând astfel pătrunderea aerului bogat în oxigen către alveole și eliminarea dioxidului de carbon către exterior.
Ventilația se realizează prin mișcările cutiei toracice sub influența mușchilor respiratori, plămânii având doar un rol pasiv.
Variațiile ciclice ale volumului toracopulmonar induc diferențe de presiune între aerul atmosferic și cel intrapulmonar.
Se produc două mișcări de sens opus: inspiratorie și expiratorie.

VOLUME ȘI CAPACITĂȚI RESPIRATORII


=> Volum curent-500 ml (volumul de aer inspirat și expirat în timpul respirației normale)
=> Volum inspirator de rezervă-1500 ml (volum de aer suplimentar care poate fi inspirat peste volumul curent)
=> Volum expirator de rezervă-1500 ml (volum de aer suplimentar care poate fi expirat în urma unei expirații forțate,după expirarea volumului curent)
=> Volum rezidual-1500 ml (volumul de aer care a rămas în plămâni și după o respirație forțată)

=> Capacitatea inspiratorie-2000 ml (suma dintre volumul curent si volumul inspirator de rezervă,reprezentând cantitatea de aer pe care o persoană o poate respira la nivel expirator normal până la distensia maximă a plămânilor)
=> Capacitatea reziduală funcțonală-3000 ml (suma dintre volumul expirator de rezerva și volumul rezidual,reprezentând capacitatea de aer care rămâne în plămâni la sfârșitul unei expirații normale)
=> Capacitatea pulmonară totală
=> Capacitatea vitală

PLĂMÂNII


Plămânii se află în cutia toracică și sunt prinși de aceasta prin pleure. Fiecare plămân are câte o pleură formată din două foițe suprapuse, lipite între ele printr-o peliculă de lichid, care mărește aderența plămânilor la cutia toracică. Plămânii sunt formați din țesutul pulmonar și din arborele bronșic.

Țesutul pulmonar este spongios, cu multe vase de sânge și include subdiviziuni pulmonare: lobi, segmente, lobuli și acini pulmonari formați din numeroase alveole pulmonare. Pereții alveolelor sunt subțiri, căptușiți cu un lichid și înconjurați de rețele de vase de sânge, pentru a permite oxigenarea sângelui. Arborele bronșic este format din ramificații ale bronhiilor principale, de unde provine și denumirea sa. Primele ramificații, mai largi, se numesc tot bronhii, iar ramificațiile mai profunde și mai înguste se numesc bronhiole.